Cum iti sustii copilul la examen(e)

“Orice obstacol are în el şi bucuria celui care-l va depăşi” – Napoleon Bonaparte

Evaluarea Nationala si Bacalaureatul au crescut tensiunea si emotiile celor implicati, mai ceva decat canicula de afara. Totodata, in fiecare an, in aceasta perioada, vin si solicitarile care psihologi din partea parintilor ce au copii implicati in examene. “Spuneti-ne ceva, ce sa facem? Avem examen peste cateva zile si nu mai putem de emotie…”.

Pai… sa spunem! Doar… “cate ceva”, pentru ca mai amplu nu poti dezvolta decat cu fiecare in parte, in functie de situatia specifica.

1 – E normal sa ai emotii. Ar fi cumva anormal sa ai o atitudine pasiva si lipsita de orice sentiment atunci cand stii ca al tau copil trece printr-o etapa importanta din ceea ce inseamna viitorul sau.

Ramanand in aceasta zona, insa, cred ca trebuie sa fac o corectie absolut necesara. Examenele din aceste zile nu sunt “ale noastre”, ci “ale lui/ei”. Asadar, “avem examen”, este de fapt “are examen”. Este unul din primii pasi pe care trebuie sa-i faci pentru relativa ta relaxare, dar mai ales pentru responsabilizarea copilului tau. Anume sa-l ajuti sa inteleaga si sa asimileze ideea ca examenul ce urmeaza este al lui si este despre el.

2 – Nu pune presiune pe el/ea! Nu acum, in timpul perioadei de examene “incarci” volumul de cunostinte, nu acum inveti ce era de invatat. Acumularile ar fi trebuit sa fie facute deja, iar in etapa asta doar finisezi.

Copilul tau adolescent are deja un set de valori si prioritati, orice ai face acum nu le vei putea modifica peste noapte sau in cateva ore/zile. Incercand sa incarci mai mult decat e necesar, risti ca mai degraba sa-l incurci decat sa-l… descurci.

3 – Nu-l mai compara cu altii (sau cu tine)! Comparatiile si raportarile in aceasta etapa au tendinta de a-i diminua din stima de sine si din incredere. Nu il vor motiva, asa cum probabil crezi.

Nici comparatia cu tine nu este potrivita. Gandeste-te ca ai trait intr-o alta perioada, intr-o societate cu valori si principii de viata total diferite.

Prin urmare, accepta ca al tau copil este diferit de tine (si de altii), nu are sens sa-l mai compari.

E unic! Poate si fiindca… este “al tau” 😉

4 – Sustine-l! Apreciaza-l fara superlative exagerate, nu mai pune presiune suplimentara pe el. Lasa-l sa “respire” in ritmul lui.

Orice copil, chiar si al tau (ajuns acum la varsta adolescentei), are cel putin trei nevoi bazale: iubire (sprijin / sustinere), conexiune (relationare / conectare), competenta (controlul situatiilor / valorizare / capacitate de a face lucruri).

Incearca sa i le asiguri si sa simta ca are tot sprijinul tau. Nu il panica inutil.

Etapa prin care trece acum este doar una din multe altele prin care va trece in viata sa. Retine: viata sa, nu viata ta. 🙂

Succes!

Psiholog Clinician Eduard Bucuresteanu,

Psihoterapeut & Consilier pentru Dezvoltare si Transformare Personala