”Esti un vultur. Desfa-ti aripile si zboara!”

Odată, pe când se plimba prin pădure, un tânăr a găsit un vultur. L-a adus acasă şi l-a pus să trăiască laolaltă cu găinile, de la care a învăţat cum să mănânce ca o găină şi cum să se comporte ca o găină.

Într-o zi, un iubitor de natură trecu pe acolo şi îl întrebă pe tânăr de ce un vultur, regele zburătoarelor, trăieşte în curtea păsărilor, laolaltă cu găinile.

„Odată ce i-am dat mâncare pentru găini şi l-am obişnuit să fie o găină, nu a învăţat să zboare”, i-a răspuns tânărul.

 „Se comportă ca o găină, aşa că nu mai e un vultur”.

Iubitorul de natură a insistat:

”Are, fără îndoială, o inimă de vultur şi poate cu siguranţă să înveţe să zboare”.

Tot vorbind despre asta, cei doi bărbaţi s-au hotărât să vadă dacă e posibil. Iubitorul de natură a luat cu grijă vulturul în braţe şi i-a zis:

„Locul tău e în cer, nu pe pământ. Desfă-ţi aripile şi zboară !”

Vulturul nu ştia ce se întâmplă, nu ştia cine e cel care l-a luat în braţe şi, văzând cum găinile ciugulesc boabe, s-a năpustit lângă ele.

Fără să ţină seama de întâmplare, a doua zi, iubitorul de natură l-a luat pe vultur cu el pe acoperiş şi i-a spus:

”Eşti un vultur. Desfă-ţi aripile şi zboară !”. Dar vulturul era speriat. Îi era teamă de toate: de el, de lume … Nu dorea decât să se reîntoarcă în curtea păsărilor.

În a treia zi, iubitorul de natură s-a trezit devreme, a scos vulturul din curtea păsărilor şi l-a luat cu el pe vârful unui munte. Acolo, a ridicat vulturul deasupra capului şi i-a zis:

„Eşti un vultur. Locul tău e pe cer, dar şi pe pământ. Desfă-ţi aripile şi zboară !”.

Vulturul a privit roată, a aruncat o privire spre curtea de păsări, apoi spre cer. Tot nu zbura. În cele din urmă, iubitorul de natură l-a ridicat spre soare. Vulturul începu să tremure uşor şi îşi deschise aripile. Cu un strigăt de triumf se înălţă spre soare.

Se prea poate ca vulturului să i se facă dor de găini, poate chiar mai trece pe la curtea de păsări dincând în când. Dar, din câte ştim, nu s-a reîntors nicicând la viaţa de găină. Era un vultur, chiar dacă dusese o viaţă de găină.

Asemenea unui vultur, şi un om, chiar dacă a fost învăţat să se considere altceva decât este în realitate, poate reînvăţa cine este cu adevărat, poate deveni un învingător.

 de James Aggrey